Etapele mutării și depresia imigrantului – Tu le cunoști?

Atunci cand alegem sa plecam din Romania pentru a incepe o viata noua, intr-o tara noua, cu totii avem un rand de asteptari, dorinte si sperante. Insa putini dintre noi stiu ca indifferent de nationalitate, varsta sau gen, la mutarea intr-o alta tara, parcurgem cu totii niste etape.

De obicei, la inceput este un amestec intre o stare ca de luna de miere si haos. Toti suntem concentrati pe cele imediate, pragmatice: locuinta, job, transport, scolile pentru copii etc. Toate acestea ne ocupa 90% din timp, ne consuma si de cele mai multe ori, ne extenueaza.

Cu energia ramasa, la inceput, vedem lucrurile frumoase si bune din jurul nostru. Pe de o parte, contrastele cu Romania, mai ales acolo unde ni le-am dorit: poate o infrastructura mai buna, poate scoala asa cum speram pentru copii, poate sisteme medicale mai avansate. Majoritatea ne bucuram si de alte lucruri frumoase: parcurile bine intretinute, curatenia de pe strada, arhitectura frumoasa si ordinata. Uneori lucuri pe care nu le vedeam in jurul nostru inainte, cum ar fi castele si stradute pavate, sate ca in povesti si multe altele.

Imi amintesc ca pentru noi, una dintre cele mai frumoase amintiri a fost in parcul natural din orasul nostru, unde sunt foarte multe caprioare, blande si prietenoase, pe care le poti hrani din mana cu mere. Sau sa vedem iepurasi si rate miscandu-se libere prin oras.

Pe de alta parte, nimeni nu ia cu usurinta hotararea de a se muta in alta tara. Si cautam activ lucruri bune si frumoase, care sa ne confirme noua insine ca da, viata in noul loc este mai buna. Incercam mereu sa gasim toate argumentele pentru a sustine aceasta mutare. Este firesc si  uman.

Insa odata parcursa aceasta etapa de inceput, ce poate dura saptamani, luni, uneori chiar si ani, este la fel de intalnita si o oarecare deceptie. Atunci cand ne lovim de greutati specifice locului in care suntem. Poate o lipsa de amabilitate din partea celor din jur, diferente culturale sau chiar uneori comentarii rautacioase. Putem intalni greutati la care nu ne-am asteptat, si incepem sa observam si minusurile locului in care traim. Caci nicaieri nu este perfect. De cele mai multe ori, acest moment coincide si cu realizarea noii vieti sociale: restransa, diferita si de multe ori cu ceva mai multa sau mai putina singuratate.

In acest punct, apare ceea ce este numit comun depresia expatului sau depresia imigrantului. Este o etapa naturala si fireasca in procesul de acomodare. Dar este si momentul in care multi oameni incep sa reconsidere decizia mutarii. Acela este momentul cand apar cel mai mult intrebarile “Oare am facut bine ca ne-am mutat aici?” sau “Poate ar fi bine sa ne reintoarcem in tara?”.

Este important sa realizam insa ca acest moment este doar o etapa fireasca in procesul de acomodare. Este temporara si odata intelese aceste emotii, putem ajunge la linia de final, respectiv la a putea fi cu adevarat integrati si acomodati.

Aceasta etapa poate dura mai mult sau mai putin, in functie de cum o abordam. Putem face pasi pentru a o simplifica, intelege si depasi.

Se poate intampla ca distresul initial sa se cimenteze intr-o depresie clinica, iar in astfel de situatii, cu siguranta, deja este necesara interventia unui clinician. In astfel de cazuri, simptomele depasesc emotiile firesti de tristete, singuratate si instrainare. Persoanele aflate in situatii de tipul acesta pot avea dificultati majore, ce le afecteaza direct calitatea vietii, precum dificultati de concentrare si atentie, probleme ale apetitului, tristete permanenta si lipsa gasirii unui sens, dificultati in a se trezi si lipsa dorintei de a se bucura de viata, printre altele. Acestea nu trebuie tratate superficial si ignorate, ci adresate catre un specialist.

Integrarea reala nu este ceva de suprafata. Am cunoscut oameni ce au deja radacini puternice in noile tari: case cumparate, copii crescuti in acea cultura ce abia mai vorbesc romana, job-uri bune si securitate financiara. Dar in sinea lor se simt singuri, izolati si tanjesc dupa “casa”, familie si prieteni. Insa am cunoscut si multi oameni ce sunt impliniti si fericiti si care au gasit un echilibru bun.

Care este diferenta dintre cele doua categorii si de ce unii se integreaza perfect, de vreme ce altii fie traiesc nefericire, fie aleg sa ne intoarca in tara, renuntand la tot ce au construit?

De cele mai multe ori, diferenta aceasta vine din natura integrarii. Cei ce reusesc sa fie bine in diaspora si sa aiba vieti implinite sunt aceia care au acceptat natura dubla a vietii si identitatii lor. Sigur ca o mutare, mai ales la varsta adulta, nu va sterge niciodata cine suntem.

Cine sunt prietenii nostri si cat de apropiata poate fi familia.

Dar acestia reusesc in acelasi timp sa accepte si partea care se dezvolta odata cu noua viata. Sa lege noi prietenii, sa adopte noi traditii, alaturi de cele romanesti.

Insa pentru situatiile curente si in care ne gasim majoritatea, dupa mutarea intr-o noua tara, este important sa intelegem ca este un proces lent, care necesita rabdare, blandete si de multe ori, indrumarea cuiva care a trecut prin aceaste etape si a reusit sa iasa pe partea cealata intr-un mod echilibrat.

Sunt aici pentru a te indruma si ajuta sa treci cu bine prin aceste momente si sa iti creezi o viata rotunda si implinita.